Milenii la rând, oamenii au crezut că în mintea umană există un conflict între bine si rău. Acest lucru este complet fals. Binele si rãul nu sunt decât rezultatul adevăratului conflict, iar acesta se referă la discrepanta dintre adevăr si minciunã. Practic, toate conflictele sunt consecința unor minciuni.
Adevărul nu poate genera niciodată conflicte.
El nu simte nevoia să demonstreze că are dreptate, ci există în sine, indiferent dacă noi îl credem sau nu. Pe de altă parte, minciunile nu există decât dacă le creăm si nu pot supraviețui decât dacă credem în ele. Ele reprezintă o distorsionare a mesajelor transmise prin cuvinte, a semnificației lor, care se reflectă apoi în mintea umană. Minciunile nu sunt niciodată reale. Ele sunt propria noastră creație. Noi suntem cei care le dăm viată si care le facem să pară reale în realitatea virtuală a mintii noastre.
Întotdeauna m-am întrebat: „Cum putem cunoaște noi adevărul?“ De fapt, mă foloseam de simboluri pentru a încerca să înțeleg adevărul, deși realitatea este că simbolurile nu pot afecta în niciun fel adevărul. Acesta a existat cu mult timp înainte ca oamenii să inventeze simbolurile.
În calitatea noastrã de artisti, noi distorsionãm adeseori adevãrul cu ajutorul simbolurilor noastre, dar nu aceasta este adevãrata problemã.
Asa cum spuneam mai devreme, problema nu apare decât atunci când credem cã aceastã distorsionare ne face rãu (existã si minciuni inocente).
Sã luãm un exemplu. Sã vedem cum ne putem folosi de cuvinte pentru a crea o poveste (ca sã nu zic o superstitie) despre un scaun.
Ce știm noi în legătură cu scaunul?
Putem spune despre el că este făcut din lemn, din metal sau din pânză, dar acestea nu reprezintă decât simboluri care exprimă un punct de vedere. Adevărul este că noi nu știm ce reprezintă în realitate acest obiect. În schimb, ne folosim de cuvinte cu toată autoritatea pentru a ne transmite nouă înșine, dar si pentru a le transmite celorlalți, un mesaj: „Acest scaun este urât. Detest acest scaun.“
Mesajul este deja distorsionat, dar acesta nu este decât începutul. Noi putem adăuga: „Ce scaun stupid. Cred că orice om care se pune pe el devine la fel de stupid. Am convingerea că ar trebui să fie distrus, căci dacă cineva se pune pe el si cade, își poate rupe oasele. Da, acest scaun este malefic! Haide să dăm o lege împotriva scaunului, pentru ca toată lumea să stie că reprezintă un pericol pentru societate. De acum înainte, este absolut interzis ca cineva să se apropie de acest scaun malefic!“
Dacă le vom transmite celor din jur acest mesaj, toți cei care vor fi de acord cu el vor începe să se teamă de scaunul cel rău. În scurt timp, vor exista oameni care se vor teme atât de tare de el încât vor avea chiar coșmaruri legate de el. Ei vor deveni obsedații de scaunul cel rău si își vor propune să îl distrugă înainte ca el să îi distrugă pe ei.
Îți dai seama până unde putem ajunge noi prin puterea cuvintelor noastre? De fapt, scaunul nu este altceva decât un simplu obiect. El există, si acesta este singurul lui adevăr. Povestea pe care o creăm noi în legătură cu scaunul nu are nimic de-a face cu adevărul. Ea nu este altceva decât o superstiție, un mesaj distorsionat, adică o minciunã. Dacă nu credem în această minciunã, nu apare nicio problemă, dar dacă credem în ea si încercăm să le-o transmitem si altora, ea poate conduce la ceea ce noi am ajuns să numim rău.
Desigur, acest rău are numeroase nivele, în funcție de puterea noastră personală.
Există oameni care dețin atât de multă putere încât pot declanșa un război mondial, în urma căruia mor milioane de oameni. Lumea în care trăim este plină de tirani care invadează alte tãri si care distrug popoare întregi, în numele unor minciuni.
Cred că ai înțeles acum cum apare conflictul în mintea umană, dar numai în mintea umană, adică în realitatea virtuală. În restul naturii conflictul nu există.
Există miliarde de oameni care distorsionează simbolurile din mintea lor si care le transmit semenilor lor mesaje false. Din păcate, această maladie afectează întreaga umanitate.
Asa se nasc războaiele, nedreptățile si abuzurile. Asa se naște iadul. Iadul nu este altceva decât un vis mincinos.
Retine: visul nostru depinde în totalitate de convingerile pe care le avem, iar acestea pot fi adevărate, dar pot fi la fel de bine si false.
Adevărul conduce întotdeauna la autenticitate si la fericire, în timp ce minciunile conduc inevitabil la limitare, la suferință si la dramă.
Cei care cred în adevăr, trăiesc practic în rai. Cei care cred în minciuni, sfârșesc mai devreme sau mai târziu prin a trăi în iad.
Nimeni nu trebuie să moară pentru a ajunge în rai sau în iad. Raiul se află pretutindeni în jurul nostru, la fel ca si iadul. Ambele reprezintă un punct de vedere, o stare de spirit.
Al cincilea legământ de Don Miguel Ruiz
